Dimitrie C. Bratianu

Dimitrie C. Bratianu (n. 1818, Pitesti - d. 8 iunie 1892, Bucuresti), Francmason, om politic, diplomat, pentru o scurta perioada prim-ministru al Romaniei, timp in care a prezidat ceremonia de incoronare a lui Carol I. Este fratele cel mare al lui I. C. Bratianu, impreuna participand la fondarea Partidului National Liberal. Intre cei doi frati au existat dintotdeauna disensiuni, astfel ca Dumitru devine lider al disidentilor liberali in timpul lungii guvernari a fratelui sau, pozitie din care a determinat caderea guvernului. Spre sfarsitul vietii are loc o impacare istorica in sanul familiei, iar Dimitrie C. Bratianu devine pentru scurt timp presedinte al Partidului National Liberal, dupa moartea fratelui.

A fost Mason activ al Lojilor: "L'Athénée des Etrangers" si "La Rose du Parfait Silence".

Originea. Studiile.

Descendent al unei vechi familii boieresti, Dumitru Bratianu a fost primul fiu al stolnicului Constantin Bratianu si al Anastasiei Tigveanu. De asemenea, era fratele mai mare al lui Ion C. Bratianu, viitorul eminent politician roman. Studiile primare le urmeaza in localitatea natala, iar cele secundare la Liceul "Sfantul Sava" din Bucuresti. In 1835, Dumitru obtine diploma de bacalaureat la Paris. Tot aici, urmeaza cursuri universitare la Facultatea de Medicina, dar mai apoi se decide pentru Facultatea de Drept (1841). In paralel, audiaza si prelegerile dascalilor Edgar Quinet si Jules Michelet, la Collége de France. Bratianu se remarca in Societatea studentilor romani de la Paris (1845) si intra in francmasonerie.

Activitatea pasoptista. Exilul. Unirea mica.

Dimitrie Bratianu revine in tara pe timpul agitatiei provocate de "primavara popoarelor" in 1848. Se implica activ in miscarea revolutionara din Muntenia, facand parte din Comitetul revolutionar (10 mai 1848).

De asemenea, Bratianu este trimis de Guvernul provizoriu pasoptist ca agent diplomatic la Viena si Budapesta, primind imputernicirea de a reprezenta interesele tarii pe langa "diversele puteri prietene din Europa". Dupa infrangerea miscarii, Dumitru Bratianu decide sa plece in exil, unde se implica activ pe langa presa si diverse cancelarii pledand pentru cauza nationala a romanilor. In vara anului 1857, revine in tara si este ales deputat de Pitesti in Divanul ad-hoc. De asemenea, face parte din Adunarea Electiva de la Bucuresti, unde la 24 ianuarie 1859 isi da votul pentru infaptuirea Unirii Principatelor sub un singur domnitor.

Cariera diplomatica. Ascensiunea politica.

Alexandru Ioan Cuza apreciaza calitatile diplomatice ale lui Bratianu, astfel ca ii acorda misiunea de a pleda pentru recunoasterea "faptului implinit" in marile capitale occidentale. Simpatizant al ideologiei liberale, se alatura colegilor sai in "monstruoasa coalitie" pentru a-l inlatura pe domnitor din fruntea statului. Dupa abdicare, Dumitru Bratianu este ales vicepresedinte in Adunarea Constituanta, iar intre 16 martie 1866 - 1 martie 1867 ocupa functia de primar general al Capitalei.

Bratianu a avut o cariera diplomatica de succes. Sub domnia lui Carol I devine mesager al cauzei romanilor in strainatate, iar in perioada 1878 - 1881, este trimis ambasador extraordinar si ministru plenipotentiar al Romaniei la Constantinopol.

Pe plan intern, s-a remarcat in fruntea gruparii politice liberale si obtine mai multe portofolii ministeriale. Personalitatea lui Dumitru Bratianu a fost intotdeauna umbrita de cea a fratelui sau, mult mai puternica si celebra. Unul dintre avantajele sale a fost faptul ca purta numele Bratianu, ceea ce cu siguranta i-a conferit un mult mai mare respect printre colegii liberali. Nu trebuie insa minimalizate calitatile pe care Dumitru Bratianu le avea cu certitudine.

Pe 24 mai 1875, participa alaturi de fratele sau, C. A. Rosetti si alti fruntasi liberali la unificarea factiunilor liberale in Partidul National Liberal.

Prim-ministru. Conflictul cu I. C. Bratianu.

Pe 10 aprilie 1881, I. C. Bratianu ii preda fratelui sau conducerea Consiliului de ministri pentru a organiza ceremonia de incoronare a lui Carol I si a prezida istoricul act. Astfel, Dimitrie C. Bratianu si-a legat numele de unul dintre cele mai importante momente din istoria Romaniei. Cand incepe sa isi ia functia in serios, Ion nu ezita sa organizeze un vot de blam din partea Parlamentului (8 iunie 1881), inlaturandu-l pe Dumitru si preluand din nou functia de prim-ministru. Acest fapt a alimentat si mai mult disensiunile deja existente intre cei doi frati. Astfel, Dumitru Bratianu se numara printre liderii disidentilor liberali, dorind sa rastoarne cabinetul, care deja guvernase tara mult peste limitele acceptate in general de politicieni.

In acest sens, inca din 1882 fondeaza ziarul "Natiunea", unde nu ezita sa critice activitatea Consiliului de ministri condus de fratele sau. Actul de disidenta propriu-zis s-a concretizat pe 8 noiembrie 1885, cand a plecat din formatiunea politica ce l-a consacrat si fondeaza Partidul Liberal Democrat, reusind sa il atraga si pe Mihail Kogalniceanu in aceasta disidenta.

Portofolii ministeriale

• Ministru de Externe (25 ianuarie - 27 martie 1859)
• Ministru de Interne (28 mai - 13 iulie 1860)
• Ministru al Cultelor si Intructiunii (1 martie -4 august 1867)
• ad-interim la Agricultura, Comert si Lucrari publice (1 martie -4 august 1867)
• Presedinte al Consiliului de ministrii (10 aprilie - 8 iunie 1881)
• Ministru al Afacerilor Straine (10 aprilie - 8 iunie 1881)

Activitate culturala

Este membru fondator al "Societatii pentru Invatatura Poporului Roman" (1839), al "Asociatiei Literare a Romaniei" (1845), participant la actiunile "Societatii Studentilor Romani" din Paris (1845) si co-fondator al "Societatii in vederea infiintarii de scoale in Principate" ("Insocierea Lazariana") (1847).

"Opozitia Unita". Intoarcerea in PNL.

Din fruntea acestui partid, Bratianu va folosi toate mijloacele pentru a determina inlaturarea guvernului de la putere, coalizandu-se cu Partidul Liberal Conservator in "Opozitie Unita". In martie 1888, guvernul isi depune mandatul, astfel ca eforturile sale au fost incununate de succes. La batranete, fratii Bratianu se impaca, astfel ca doi mai tarziu Dumitru va reveni in randul Partidului National Liberal. Mai mult, dupa decesul fratelui, va fi pentru scurt timp presedintele partidului.

Dimitrie C. Bratianu inceteaza din viata pe 8 iunie 1892, la varsta de 74 de ani.