Ion Ghica

Ion Ghica (n. 12 august 1816, Bucuresti; d. 22 aprilie 1897, Ghergani, judetul Dambovita) a fost o personalitate marcanta a celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea, academician, autor, diplomat, matematician, om politic si pedagog roman de origine aromana, prim-ministru al Romaniei de doua ori, intre 1866 si 1867, respectiv intre 1870 si 1871, presedintele Academiei Romane de patru ori (1876 - 1882, 1884 - 1887, 1890 - 1893 si 1894 - 1895).

Nascut in Familia Ghica, fiu al logofatului Dimitrie Ghica, educat in Bucuresti si in vestul Europei, a studiat ingineria si matematica la Paris intre 1837 si 1840.

S-a reintors in Moldova, unde a facut parte din conspiratia din 1848, care dorea o uniune a Tarii Romanesti si Moldovei, sub un print autohton, Mihail Sturdza.

In Tara Romaneasca, impreuna cu Nicolae Balcescu si Christian Tell, a pus bazele societatii secrete Francmasonice Fratia - care a fost motorul revolutiei de la 1848.

Conspiratia esuand, Ion Ghica devine lector de matematica la universitatea fondata de Sturdza la Iasi.

Apoi, in numele guvernului revolutiei, s-a mutat la Bucuresti, apoi la Constantinopol pentru a negocia cu guvernul turc. Cat timp a fost acolo a fost numit Bey al Samosului (1853 - 1859), unde a reusit sa starpeasca pirateria, in floare in acea insula.

In 1859 dupa unirea Moldovei si Tarii Romanesti a fost chemat de Alexandru Ioan Cuza sa se intoarca si devine prim-ministru in timpul lui Cuza si apoi in timpul lui Carol I al Romaniei. Natura sa nelinistita il va face sa faca parte din miscarea anti-dinastica din 1870 - 1871.

In 1881, a fost numit ministru roman la Londra si va avea aceasta functie pana in 1889. Moare pe 7 mai 1897 in Ghergani.

In afara de distinctia in politica, Ion Ghica a obtinut si o reputatie literara prin ale sale Scrisori catre Alecsandri, prietenul sau de o viata, scrise la Londra si descriind vechea stare a societatii romanesti care disparea repede. A fost si autorul unor scrieri relativ cunoscute in timpul sau, precum ar fi: Amintiri din pribegie in 1848 si Convorbiri Economice. A fost primul care a sustinut aparitia unei industrii si al unui comert national.